EDIH: ce așteaptă Comisia și cum se demonstrează

Hub-urile europene de inovare digitală (EDIH) ocupă un loc aparte în politica digitală europeană: sunt în același timp puncte de sprijin pentru IMM-uri și sectorul public, și instrumente ale unei strategii continentale de recuperare a decalajului digital. Această dublă natură are un preț: Comisia le cere rezultate demonstrabile, nu intenții.

În centrul activității unui EDIH se află progresul: evaluarea maturității digitale a unei întreprinderi la intrare, sprijinirea acesteia, reevaluarea ei și demonstrarea drumului parcurs. Înmulțit cu sute de întreprinderi sprijinite, de-a lungul mai multor ani, acest exercițiu nu mai poate fi gestionat în foi de calcul.

De altfel, dispozitivul EDIH se bazează pe un instrument oficial: testul de maturitate digitală, administrat beneficiarilor la intrare și apoi pe parcursul sprijinului acordat. Nu este o formalitate, ci indicatorul central al programului: el materializează progresul pe care hub-ul îl aduce teritoriului său.

La acestea se adaugă volumele de sprijin acordat, calitatea serviciilor oferite și o întrebare care cântărește tot mai mult în apeluri: durabilitatea. Un hub trebuie să demonstreze că va putea funcționa dincolo de perioada de finanțare, cu un model de servicii și o instrumentare al căror cost este controlat pe termen lung. Un buget de instrumentare gândit pe trei ani, nu pe unul singur, face parte din răspuns.

Apelurile de reînnoire schimbă natura exercițiului: un hub candidat la a doua sa fază nu mai este judecat pe baza unui proiect, ci a unui bilanț. Câte întreprinderi au fost sprijinite, ce progres s-a măsurat, ce capacitate există de a dura dincolo de finanțare: întrebările Comisiei își găsesc răspunsul în date, nu în intenții.

Hub-urile care și-au instrumentat prima fază dețin deja materialul necesar: curbele lor de progres pe fiecare beneficiar reprezintă nucleul dosarului. Celelalte descoperă că trei ani de măsurători nu se pot reconstitui ulterior.

Un hub candidat sau aflat deja în activitate are așadar interesul să trateze instrumentarea ca pe o decizie strategică, nu ca pe o simplă linie de cheltuieli. Criteriile care contează: un cadru de evaluare comun tuturor tipurilor de sprijin, astfel încât datele să se poată aduna; o colectare care nu depinde de solicitări manuale repetate, pentru că aceasta este cea care epuizează echipele; o consolidare care produce indicatorii ceruți de Comisie fără reprelucrare; și capacitatea de a urmări fiecare beneficiar în timp, de la un test de maturitate la următorul.

Greșeala clasică este exact opusul: câte un instrument pentru fiecare serviciu, exporturi care trebuie reconciliate, și un responsabil de raportare care își petrece sfârșiturile de trimestru reconstruind ceea ce platforma ar fi trebuit să producă singură.

Aceasta este abordarea pe care hub-uri precum EDIH Ireland sau EDIH Occitania au ales-o împreună cu Datamensio: testul de maturitate la intrare, măsurarea progresului pe parcursul sprijinului acordat și prezentarea consolidată a rezultatelor pentru raportarea programului. Același principiu se aplică și consorțiilor învecinate, EEN sau Interreg: parteneri dispersați, cadru comun, dovadă consolidată.