AI Act: amânarea sistemelor cu risc ridicat nu înseamnă răgaz

În calendarul inițial al AI Act, 2 august 2026 trebuia să marcheze intrarea în aplicare a celor mai multe obligații privind sistemele cu risc ridicat: gestionarea documentată a riscurilor, guvernanța datelor de antrenare, documentația tehnică, controlul uman, înregistrarea în baza de date europeană. Cu sancțiuni care puteau ajunge la 15 milioane de euro sau 3% din cifra de afaceri globală.

Apoi pachetul de simplificare Digital Omnibus a trecut de la acordul politic la drept: regulamentul (UE) 2026/1744, publicat în Jurnalul Oficial pe 24 iulie și în vigoare din 27 iulie 2026, amână aceste obligații la 2 decembrie 2027 pentru sistemele din anexa III, și la august 2028 pentru sistemele cu risc ridicat integrate în produse reglementate.

Istoria reglementărilor recente a mai jucat această scenă. GDPR a lăsat doi ani între adoptare și aplicare; o parte dintre organizații au folosit acest răgaz pentru a-și construi dispozitivul, altele l-au privit trecând. În mai 2018, primele erau pregătite; celelalte au improvizat în grabă, iar unele improvizează încă.

O amânare reglementară nu este niciodată timp câștigat, ci timp alocat. Întrebarea nu este «când va fi termenul?», ci «ce trebuie construit până atunci?», căci conținutul obligațiilor nu se schimbă: inventarul sistemelor, calificarea riscurilor, guvernanța, documentația, dovezile.

Anexa III acoperă utilizări pe care multe organizații le practică fără să se gândească la asta: selecția candidaturilor și deciziile de resurse umane, scoringul de credit, accesul la educație, biometria, gestionarea infrastructurilor critice, serviciile publice esențiale. Iar obligațiile nu revin doar furnizorilor acestor sisteme: utilizatorii, adică organizațiile care le folosesc, au propriile obligații, de la controlul uman până la supravegherea funcționării.

Multe întreprinderi sunt deci utilizatoare de sisteme cu risc ridicat fără să știe, printr-un instrument de resurse umane sau un modul de scoring cumpărat gata făcut. Prima întrebare nu este juridică, ci factuală: ce sisteme, cumpărate sau construite, funcționează de fapt în organizația noastră, și pentru ce utilizări?

Dezbaterea despre amânare nu trebuie să mascheze esențialul: o parte a regulamentului se aplică deja. Practicile interzise, de la notarea socială la anumite identificări biometrice, sunt interzise din februarie 2025. Obligațiile de transparență ale modelelor de uz general sunt în vigoare din august 2025. Iar cerința de alfabetizare în domeniul IA a echipelor vizează deja orice angajator care folosește aceste sisteme. Cât despre transparența prevăzută la articolul 50, aplicabilă din 2 august 2026, Comisia a adoptat pe 20 iulie liniile directoare finale: sistemele conversaționale trebuie să se declare încă din primul schimb, conținuturile generate trebuie marcate într-un format lizibil automat, fără retroactivitate pentru conținuturile anterioare.

Cu alte cuvinte, amânarea discutată privește doar blocul de risc ridicat; fundamentul rămâne în vigoare. O organizație care așteaptă «clarificarea calendarului» pentru a începe este deja în întârziere pe partea stabilizată a textului.

Abordarea rațională nu se schimbă, așadar, nici măcar cu o zi: cartografierea utilizărilor de IA, inclusiv cele care intră prin instrumentele de pe piață; măsurarea maturității guvernanței pe baza unui cadru de referință structurat; și transformarea decalajelor într-un plan de acțiune datat, aliniat la calendarul care va fi în final adoptat. Cei care măsoară de pe acum își vor alege propriul ritm; cei care așteaptă textul final îl vor suferi pe al lui.

Catalogul nostru cuprinde 19 cadre de referință pentru date și IA care susțin această traiectorie, de la cadrul de guvernanță până la cerințele reglementare specifice. Calendarul s-ar putea schimba încă; poziția dumneavoastră de plecare, în schimb, poate fi cunoscută chiar de acum.